1. Fiul meu, ia seama bine căci să știi, de la ispită
până la păcat mai este doar un pas...
- Dar viața toată
fericit vei fi când calea asta îți va fi oprită
și-al tău suflet nu va face pasu-acesta niciodată.

2. Când Lumina ai ruga
să-ți arate starea ta,
singur te-ai înspăimânta
de păcatul cât e-n ea.

3. A plăcerilor gustare
și-al păcatului pahar,
dulce și plăcut îți pare
dar la urmă-n veci e-amar.

4. Cum e trupul plin de lepră de urât și de scârbos,
tot așa e-nfățișarea sufletului păcătos.
Dar cum de curat e cerul fără număr înstelat,
este sufletul ce-n lacrimi s-a întors și-a fost iertat.

5. Suflet neiertat, tu care rătăcești pe-a lumii căi
către chinul care-așteaptă pentru veci pe toți cei răi,
suflet neiertat, întoarce - Adevărul de-L primești,
El te iartă și te scapă din osânda-n care ești.

6. O, păcatul... ce grozavă este-a lui povară grea,
cum te-apasă, te-năbușe și te-afunzi în iad cu ea!
Și ce-aproape-i izbăvirea, dar tu nu vrei s-o privești,
cum o vei dori odată, când nu poți s-o mai primești! ...

7. Suflet neiertat, privește îngrozit și-nspăimântat
starea-njositoare-n care te-a dus viața de păcat,
starea ta: - legat în lanțul patimii și nepăsării
tras spre-adâncul deznădejdii din prăpastia pierzării.

8. Înc-un pas... când vezi păcatul
dacă nu stai să nu-l faci,
pe vecie-n deznădejde
ai să cazi și ai să zaci.

9. Stai! Păcatul te atrage către-al morții veșnic iaz,
vino la Lumină - numai ea te scapă să nu cazi.

10. Nu-i nici un păcat pe lume o plăcere să nu poarte,
nimeni n-ar iubi păcatul de-ar vedea că-i numai moarte,
pare dulce-a lui gustare și-o plăcută cupă-mbie,
însă usturimea-n urmă e cumplită pe vecie.

11. Amăgirea stă-n părerea care bietul om și-o face
că găsește fericirea în păcatul care-i place,
dar plăcerea ține numai până omu-l săvârșește,
după-aceea-n veci satana cu mustrarea-l chinuiește.

12. Luptă aprig să nu-ți crească în dorință niciodată
o iubire nepermisă și nebinecuvântată,
căci de nu-i împărtășită te va chinui-n suspine,
de-i împărtășită, duce la pierzare și rușine.

13. Și din ghinda mică crește tot stejar înalt și mare,
și păcatul mic îți poate duce sufletu-n pierzare.

14. Fugi de ochii desfrânați
(ochii cei mai vinovați)
că-n păcatul lor drăcesc
murdăresc tot ce privesc.

15. Poți să fii învins de alții când mai tari sau mulți vor fi,
dar de nimicit, tu singur te poți numai nimici.

16. Pentru câți iubesc păcatul și trăiesc în el mereu,
superstiția-i mai tare ca credința-n Dumnezeu.
Dumnezeu lor nu li-e Tată ci li-e crud Judecător,
ce ucide mai degrabă decât vine-n ajutor,
și mai mult se tem de diavol decât cred în Dumnezeu
- vai de câți iubesc păcatul și trăiesc în el mereu!

17. Toate vin pe lume bine de la Cerul iubitor,
numai oamenii le strică dac-ajung pe mâna lor.

18. Cel necredincios sărmanul e ca orbul de pe drum:
umblă bâjbâind, nu știe unde va cădea și cum;
dar cel credincios ce are Dragostea luminător
știe unde și pe unde merge către viitor.

19. Nepăsarea și mai rea e decât necredința chiar,
e ca apa nemișcată fără nici un val măcar,
n-are unda bucuriei din credință-n jurul său,
nici al necredinței zbucium: e cum poate fi mai rău.

20. Cel fățarnic se preface numai când l-mbii că ia,
cum zgârcitul se preface când este chemat să dea.

21. Când păcatul întinează chipul vieții cu noroi,
chipul cerului nu poate străluci curat în noi.

22. Nu ies ierburi fără ploaie, nu vin norii fără vânt,
nici păcatul fără poftă, cum nici pofta fără gând,
- fii cu grijă, cerne gândul și-l zdrobește pe cel rău,
altfel va rodi păcatul el zdrobind sufletul tău.

23. Binele și Conștiința te-osândesc când faci păcat -
numai când împaci acestea fii cu cugetu-mpăcat.

24. Fiii mei, păcatu-aduce pururi moartea după el,
temeți-vă și nu-l faceți niciodată-n nici un fel.

25. Diavolul ascunde chinul ce-l urmează pe păcat,
- nimeni n-ar iubi păcatul de-ar vedea de ce-i urmat.

26. Înșelătorul nu te duce la moarte prin puterea sa,
ci tu te lași întotdeauna învins de slăbiciunea ta.

27. Trufașul nu recunoaște cine e, oricine-ar fi,
căci de și-ar vedea prostia singur, nu s-ar mai făli,
iar dacă pe sine însuși omul se cunoaște greu,
cât de greu îl va cunoaște cel fălos pe Dumnezeu!

28. Când păcatu-i săvârșit
sufletu-i de trup robit,
duhul, trupului supus
în nenorociri e dus,
cine nu învinge-atunci
nu mai scapă-n veci de munci.

29. Când îl faci, tu faci păcatul cu ființa ta întreagă:
trupul, sufletul și duhul împreună-n el se leagă,
de aceea fărdelegea când va trebui plătită
de către ființa-ntreagă se va cere ispășită.

30. Numai când e armonie între trup și duh e bine,
atunci viața-i ordonată și cărarea bună ține;
dacă trupul nu ascultă și pe suflet nu-l urmează
vor ajunge roabe poftei și-amândouă au să cază.

31. Prin păcat se pierde harul - fără har omu-i căzut
și nu poate să nu facă răul care n-ar fi vrut;
numai când se-ntoarce omul iar ca Cerul să-i dea har,
poate iar să se ridice și să facă bine iar.

32. Fiul meu, păcatul strică mai întâi iubirea ta
și-ți trezește dușmănia și cruzimea cea mai rea,
iar la rândul lor acestea, alte rele-n alții-aprind
și-apoi roadele amare cine știe cât se-ntind.

33. Moartea trupului e lipsa sufletului ce-a zburat,
moartea sufletului este lipsa duhului curat.

34. Fiii mei, urâți păcatul și fugiți de ochii-i reci,
căci păcatul vă orbește și ucide pentru veci;
când s-apropie-alungați-l,
când privește, nu-l priviți,
când vă cheamă nu-i răspundeți,
dacă vreți să nu pieriți.

35. Dacă n-ar avea păcatul niciodată pedepsire,
nici virtutea niciodată n-ar avea vreo răsplătire,
și-atunci n-ar fi nici Dreptate și nici Dumnezeu, nimic,
și-ar fi înțelepți nebunii care-acestea cred și zic...

36. Fiica mea, pe lumea asta este-un singur rău mai mare.
E păcatul! Când de-acesta tu vei sta la depărtare
de mulțimea celorlalte te ferește-o mână tare.

37. Singura nenorocire e păcatul pe pământ
în afară de acesta, sigur altele nu sunt.

38. Cel rău nu se mulțumește
numai că te-a dobândit:
doar apoi se liniștește
după ce te-a nimicit.

39. Prin păcate omu-ajunge un vrăjmaș cu tot ce-i sfânt,
către Cerul unde-odată el privea cu crezământ,
după ce-a căzut, se uită îngrozit, ca spre-un tiran,
simte că-are-apoi Acolo nu un Prieten, ci-un Dușman.

40. Ce-ngrozitor este păcatul:
doar unul singur și e-n stare
să nimicească-o viață-ntreagă
de curăție și-nfrânare.

41. Și păcatul e ca focul: la-nceput e mititel,
dar pe urmă crește-crește cu cât pui mai mult pe el;
dacă nu mai pui pe dânsul scade focul blestemat,
iar cu cât mai mare crește, arde mai înfricoșat.

42. Precum fumu-mbată stupii pînă li se fură mierea,
cel rău ca să-ți fure viața te îmbată cu plăcerea;
de aceea niciodată, fiul meu, să nu te prindă
cursa care prin plăcere vrea satana să ți-o-ntindă!

43. Tot ce vine fără voie în viața ta trăind
are pricină-n acelea ce le-ai săvârșit voind.

44. Tot ce ți se-ntâmplă-n viață, rău sau bine, negreșit
este rodul celor care însuți tu le-ai făptuit.

45. Păcat spre moarte-i tot păcatul
de care nu te-ai lepădat,
și-un sfânt de-ar cere-a ta iertare,
de nu-l plângi tu - nu ți-e iertat.
46. Lingușirea se-alipește de ambiție degrab
c-amândouă sunt dovada unui cuget rău și slab,
iar ambiției din toate patimile ce-o atrag,
lingușirea i-o mai place, de aceasta i-e mai drag.

47. Cea dintâi greșeală este rodul neștiinței tale,
după-aceasta fii cu grijă când mai mergi pe-această cale;
când însă, știind aceasta, cazi mereu și neoprit,
nu greșeli faci, ci păcate - și-ai ajuns nenorocit.

48. Tați și mame-aveți de grijă de copiii ce-i aveți,
căci păcatul li-e otrava și pierzarea-ntregii vieți,
nu-i conduceți la păcate că-i aprindeți, și-n curând
după ce-arde-a voastră viață, o vedeți și-a lor arzând.

49. Tot ce-i strâns cu trudă-amară
și păstrat cu teamă-ntruna
și pierdut cu suferințe
- e păcat întotdeauna.
Căci ce nu-i păcat se strânge cu o trudă răbdătoare,
și-i păstrat cu liniștire, și-i pierdut cu împăcare.

50. Pâraiele când izvorăsc cu apa lor curată,
dar ajungând în mare, vai, au apa lor sărată.
Așa sunt mulți care-au avut credință și iubire,
dar vai, acuma sunt lumești și vrednici de pieire.

51. Omul vrednic e acela ce-și păstrează vrednicia
oricât de stricat e locul unde-și face datoria.
Nu cei răi cu care-i dânsul îl prefac după-a lor stare,
ci pe ei îi face dânsul să-și îndrepte-a lor purtare.

52. Deseori, cel bun se poate, stând cu răii, să se strice,
deseori, cel rău, ce poate, cu cei buni, să se ridice.
Omul bun să nu se uite la cei răi, ca să nu cadă,
omul rău să ia aminte la cei buni - așa să creadă.

53. Cine are o virtute, în curând le are toate,
tot așa, cine-are unul, are și-altele păcate.

54. Este-o singură virtute care-alungă-orice păcat.
Asta e Neprihănirea,
- ea păstrează tot curat.

55. Oamenii iubesc ocara aruncată peste-acei
care sunt mai buni, mai vrednici și mai înțelepți ca ei.

56. Mulți își pot ascunde-o vreme firea lor
cea blestemată,
dar odată vine vremea când oricare și-o arată,
fericit e cel ce vine la Lumină să-l noiască
să-i dea firea ei cea nouă
și apoi în ea să-l crească.

57. Când lipsește elefantul - și-un ied poate fi-mpărat,
când Lumina nu-i în suflet, e stăpân orice păcat.

58. În orice plăcere-a lumii este-un ghimpe veninos
care doar prin îndreptare și-nfrânare este scos.

59. Frământarea conștiinței e mai grea-n singurătate,
de aceea fug de-aceasta cei cu cugete-ncărcate.

60. Puțin pierde-acela care lumea asta părăsește,
tot ce-i dă el ei, va arde,
tot ce-i dă ea - putrezește.
O, deșertăciune-s toate ce dă lumea și promite,
tot ce afli-n ea-s doar lacrimi
și păcate și ispite...

61. Dorința cărnii tulburate e chin amar
și-nveninat,
de-aceste chinuri numai Domnul mai scapă
sufletu-nfrânat.

62. Câte-un suflet de om pare ca și Nilul: liniștit,
dar în fundul lui, adesea, este-un crocodil pitit.

63. Când duhul ți-e netulburat,
atunci se roagă bine -
deci, când te rogi, orice păcat
alungă-l de la tine.

64. Chiar și-un păcat desparte osânda de răsplată,
ocara de cunună - nu-l face niciodată!

65. Sunt omizi de-atâtea ori
și-n cele mai scumpe flori,
- chiar și-n oamenii cei buni
poți să afli slăbiciuni.

66. Cine umblă în păcat, fără de căință,
e un mort mai mult ca cei duși în suferință.

67. Orice patimi și păcate sunt otravă și venin
care nimicesc viața celor care-n ei le țin.

68. Mai plăcută e mireasma unei sărăcii curate
ca duhoarea bogăției apăsată de păcate.

69. De două mari păcate să te ferești mereu:
să nu urăști vreun semen,
sau râzi de Dumnezeu.

70. Calea spre nelegiuire este mai alunecoasă
decât șarpele ce-ți intră nici nu ști pe unde-n casă.

71. Nu trezi iubirea care nu-i de tine
căci viața-ntreagă o să ți-o-nvenine.

72. Din războiul cu păcatul iese-nvingător acel
care fuge cel mai grabnic când e-n fața lui - de el.

73. Socotește-te întruna ca pe-un prunc cu mâini curate,
ca să nu te lași ispitei a te cufunda-n păcate.

74. Vina lumii-ntregi e vina fiecăruia în parte,
de aceea și-o plătește fiecare cu-a lui moarte.

75. Simte-ți vina ta și față de greșeala viitoare
care o vor face alții ce privesc a ta purtare.

76. Cărbunele, tot negru este chiar și de mii de ori spălat,
iar omul cel lumesc, asemeni, tot negru e
cât stă-n păcat.

77. Orice pom se uscă numai că-n el viermele-a pătruns,
pe-orice credincios îl pierde numai un păcat ascuns.

78. Ades, o picătură - și dă peste pahar,
știută-i orice faptă - și cea mai slabă chiar!
- Orice păcat ferește-l, că nu știi care-i cel
ce-aduce judecata și moartea după el.

79. Oricât de-nzestrat e omul,
dac-are-un păcat ascuns,
tot ce-i bun în el se pierde ca dintr-un burduf străpuns.

80. Și un vreasc uscat din cale e mai de folos ca-acel
ce-a avut un scaun în ceruri dar s-a lepădat de el.

81. Nu e bine pentru nimeni a i se-mplini chiar toate,
cui i se-mplinesc prea multe se va nimici-n păcate.

82. Unde-s hoituri aruncate
vei găsi și corbi câți vrei,
unde-i viață de păcate,
vin și blestemele ei.

83. Dacă-i tulbure izvorul va fi tulbure și râul.
- Toată viața-i blestemată când e-n inimă desfrâul.

84. O spărtură mică pierde luntrea mare,
și-un păcat mic poate duce la pierzare.